Prima întâlnire sau cum am depănat amintiri cu micuța rochie neagră în brațe

Făceam curățenie în dulap și am dat peste câteva rochii elegante pe care nu le-am mai purtat de mult. Una dintre ele ieșea în evidență și mi-am oferit răgaz să o admir pentru că trezea la viață o amintire tare dragă mie – prima noastră întâlnire. M-am așezat pe pat și am rememorat începutul nostru imperfect.

2 aprilie, 2016

Mai erau doar 3 zile până la ziua mea de naștere. Tu mi-ai promis că aveai să fii aici pentru aniversarea mea și uite-mă tot singură, pe balconul umbros, bând ceai verde și scriind de mână o carte despre noi. Am fost prieteni apropiați vreo 4 ani de zile și ne amăgeam cu o pseudo-relație la distanță de câteva luni bune. Dependența mea de mare și de căldură mă aduseseră în Paphos, pentru un internship de 6 luni, iar tu încercai să semnezi un contract aici ca să ne dăm, în sfârșit, o șansă reală. Dar de două zile nu mai primisem niciun semn de la tine și începeam să cred că te distanțezi și că zicala “ochii care nu se văd se uită” e cât se poate de adevărată. Dar chiar atunci a intrat mesajul mult așteptat. De fapt tu erai deja aici și aveai de gând să vii să mă vezi în vreo două ore.

Nici nu știu ce sentiment m-a încercat prima oară. Fericire că după atâta timp ne mai despărțeau doar câteva zeci de minute? Nerăbdare că tot mi se părea mult chiar și așa? Țin minte că am doborât ceaiul verde în fuga mea spre dulap. Deși ne știam de atât de mult timp asta urma să fie prima noastră întâlnire, iar eu nu aveam nici pe departe suficient timp să mă pregătesc. Voiam să îți las o impresie bună care să persiste, voiam să văd cum mă privești și nu te mai saturi, voiam să fiu frumoasă în ochii tăi.

Aveam fel și fel de rochițe, fustițe și cămășuțe, dar niciuna nu părea potrivită pentru o primă întâlnire la apus.

This slideshow requires JavaScript.

Întorsesem dulapul cu susul în jos și intram în criză de timp. Simțeam fluturi în stomac, pulsul își accelerase ritmul și îmi tremurau ușor mâinile. Mă simțeam ca înainte unui examen extrem de important. Știam că orice aș alege să port, aveam o disperată nevoie de aprobarea ta. Am făcut rapid un duș rece încercând să mă calmez, dar nu a dat roade. Ție mereu ți-au plăcut chestiile spontane, dar eu, ardeleancă fiind, aveam nevoie de timp să mă pregătesc, timp de care, din vina ta, nu dispuneam. Așa că devenea din ce în ce mai clar că trebuia să apelez la rochia mea preferată:

large_img_1621584
answear.ro

Această rochie neagră din colectia Morgan, un minunat model mulat cu inserții decorative, era mereu barca mea de salvare. Dacă nu știam cu ce să mă îmbrac apelam la ea cu încredere căci este extrem de ușor de asortat și potrivită pentru orice anotimp. Puteam să o port cu un sacou și niște pantofi cu toc și eram gata pentru o petrecere sau o cină într-un restaurant pretențios, ori adăugam un palton, niște botine și dresuri negre și nu aveam să îngheț prea tare nici măcar la temperaturi scăzute. De data asta aveam să o port doar cu sandalele Anne Michelle, din colecția Answear, cumpărate la reduceri și cu un plic micuț, auriu din piele ecologică.

full_img_1616793
answear.ro
full_img_1635062
answear.ro

Părul l-am lăsat liber căci buclele cu textură de valuri la care meșterisem ieri vreo oră și jumătate încă rezistau eroic, iar machiajul discret fusese completat doar cu un ruj roz pal. Oare o să-ți placă? Mă priveam în oglindă și ba mi se părea că sunt prea palidă și că mi se văd cearcănele, ba nu aveam destul volum la păr… Încercând să retușez ceva stricam altceva și țin minte că eram pe punctul să izbunesc într-o criză interminabilă de plâns. Dar chiar la țanc, am auzit că cineva arunca pietricele în ușa mea de la balcon și ăla era semnalul că trebuia să plec. Am insiprat și expirat câteva guri mari de aer căci simțeam că nu primesc suficient oxigen, m-am parfumat discret și am ieșit pe ușă fără să mă mai uit în oglindă pentru ultima dată. Trebuia să-ți placă!

Voi sări peste detalii. Amintirea acelei nopți îmi e dragă și o port în suflet ca atare, dar nu a fost nici pe departe întâlnirea perfectă pe care o aveam în minte. Ai fost impresionat, ce-i drept! Te-ai holbat la mine și după o tăcere stânjenitoare mi-ai spus cât sunt de frumoasă, dar mi-ai mărturisit că tu avuseseși în minte o întâlnire mai lejeră. Voiai să mergem la o înghețată pe plajă și să ne plimbăm cu picioarele prin apă, să ne facem planuri sub cerul înstelat și să depănăm amintiri. Mi-a plăcut ideea ta, mai mult decât planul meu de a lua cina într-un restaurant înghesuit, plin cu turiști gălăgioși, așa că sandalele mele Anne Michelle au stat mai mult în mână decât în picioare, iar rochia neagră, din colecția Morgan a avut o pată masivă de înghețată cu vanilie și migdale pe care abia am reușit să o scot. Cât despre părul ondulat, acesta s-a electrizat de la mare și vânt și mi-a oferit un look mai – hai să fim drăguți și să-i spunem – sălbatic. Dar chiar și asa, prima noastră întâlnire a fost începutul unei povești de iubire despre care s-ar putea scrie cărți. Poate voi fi chiar eu cea care într-o bună zi va termina cartea începută în Paphos, într-un moment incert al nostru, când te așteptam fără să știu dacă sosirea ta avea să fie începutul sau sfârșitul nostru. Nu mai petrecusem atât de mult timp împreună, iar vorbitul la telefon, nu putea fi catalogat drept o relație. Dar iată-ne, aproape 3 ani mai târziu, logodiți și tânjind la mare și Paphos, plăniund mereu să ne întoarcem la locul primei întâlniri, la gustul primei înghețate și la șoaptele primelor promisiuni.

 

Am așezat rochia înapoi în dulap, căci nu aveam să o dau niciodată. Chiar dacă îmi va rămâne mică și nu o voi mai purta deloc. Trecusem prin atât de multe împreună, eu și rochia mea neagră, încât nu concepeam să nu o mai am aici, la îndemână ori de câte ori simțeam nevoia să rememorez trecutul și să mă regăsesc pe mine, cea de acum trei ani. Și mi-a trecut prin cap că dacă ar trebui să dau vreodată un sfat oricui înainte de prima întâlnire… Acela ar fi să fie ei înșiși, să nu poarte o mască fiindcă toate se crapă și cad în cele din urmă, să nu poarte haine care nu îi reprezintă și să nu îi dea o impresie falsă celuilalt. Prima impresie e importantă doar dacă e reală, iar dacă începutul e doar o minciună îmbrăcată frumos, continuarea nu are cum să fie altceva decât un eșec. Nu trebuie să ne îmbrăcăm ostentativ pentru a ieși în evidență, ci doar să purtăm ceva care să ne pună în valoare calitățile.

answear-patrat

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, proba 24 – prima întâlnire: cu ce te îmbraci ca să atragi atenția fără a fi ostentativ?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s