S-a descoperit antidotul pentru frică: bluzele medicale cu imprimeuri

Tu ai fost primul care nu a râs de frica mea de halate medicale, deși îți era clar că și tu aveai să porți unul zi de zi.

Totul a început când ți-am povesti pe înserat, pe balconul slab luminat, de prima mea vizită la dentist? Era pentru o măsea încăpățânată. Țin minte că nu voiam sub nicio formă să scap de ea, deși amenința să fie cauza pentru care celelalte măsele urmau să crească strâmb. În ziua aia, mama mă mințise că mergem să îmi fac breton. Doctorul era în vârstă și avea dinții galbeni. Mă făceau să mă întreb cum poate el să se ocupe de dinții mei dacă nici de ai lui nu avusese grijă? Halatul însă îi era imaculat, apretat și mirosea a medicamente. M-a urcat pe un scaun maro închis, iar eu îmi fixasem privirea pe buzunarele halatului. M-a durut de parcă smulsese o parte din mine – și, de fapt, asta și făcuse. În ziua aia pierdusem o măsea, mă alesesem cu frica de oamenii în halate albe și nici măcar nu îmi făcusem breton. Tu ai râs și eu am mai luat o gură din înghețata cu vanilie și migdale pe care o împărțeam.

După aceea mă spălam obsesiv pe dinți de frică să nu ajung iar țintuită pe scaunul maro închis și următoarele măsele mi le-am scos singură, după ce le mișcasem repetat cu limba zile la rând și parcă tu m-ai întrebat dacă nu așa am procedat cu toții?

Următoarea dată când mi-am fixat ochii pe un halat imaculat, apretat, cu buzunare mari, a fost la cabinetul școlii când mi se făcuse vaccinul anti-gripal. Mâna m-a durut câteva ore și am fost tristă, fără energie, de parcă în loc să mă facă să produc anti-corpi, vaccinul îmi distrusese tot cheful de viață.

Până și la absolvirea ta am venit temându-mă că voi da peste o curte interioară plină cu oameni în halate albe sau, în cel mai norocos caz, în halate albastru deschis? Dar am verificat înainte să intru și toți purtau robe negre. Ce ușurare! După aceea zilele au decurs mai repede decât de obicei și într-una din ele aveai propriul cabinet și mă tot chemai să-l văd. Inventasem atâtea scuze până rămăsesem fără scuze și abia atunci mi-am luat inima în dinți și am venit.

Iată-mă, așadar. Afară, o zi caldă de septembrie. Înăuntru, un hol vopsit cu verde, jaluzele de culoarea bambusului și o liniște absolută. Biroul recepționerei era în capătul holului și scaune de diverse culori era aliniate în stânga și în dreapta. La televizor rulau desene animate și m-am forțat să mă uit la ecran. Aveai un pacient în camera alăturată și zgomotul acela de bormașină mică săpând în măselele cuiva mă făcea să-mi scrâșnesc dinții. Mi-am băgat căștile în urechi și am făcut tot efortul din lume să nu fug. Am văzut că în colț, pe o masă joasă din sticlă era început un puzzle de 1500 de piese și m-a ținut ocupată. Îmi plăcuse ideea asta de puzzle colectiv la care să participe fiecare pacient care îți trece pragul.

Când s-a deschis ușa, în locul omului traumatizat, a ieșit un adolescent cu o diplomă pentru curaj și-o acadea în mână. Cu o gură pe jumătate anesteziată a stabilit următoarea programare și i-a urat o zi bună recepționerei. După câteva momente ai apărut tu în pragul ușii. Amânam să-mi ridic privirea căci nu voiam să-mi fixez ochii pe halatul tău alb. Dar ce să vezi? Tu nu purtai un halat alb. Nici măcar un halat albastru deschis sau verde. Tu purtai o bluză din bumbac cu mașinuțe de diverse culori și inimioare.

Untitled1
ehalate.ro

Nu mi-am reținut surpriza și pe bună dreptate, căci era prima oară când vedeam un stomatolog purtând așa ceva. Mi-ai întins mâna și m-ai introdus în micul tău regat. Mobila era multicoloră – inclusiv scaunul care mă bântuise atâția ani. Muzica era veselă, încăperea mirosea a vanilie și până și asistenta simpatică purta o bluză cu pisici.

25-300x300
ehalate.ro

 

-Mai știi când mi-ai povestit de frica ta de halatele albe? Din seara aia m-am tot gândit la o soluție. Nu voiam să îți fie frică să vii pe aici și uite… Ce zici? Am reușit?

-Ba bine că nu! De unde ai făcut rost de bluze medicale cu imprimeuri?

-După o muncă asiduă de cercetare am dat peste un magazin online de costume medicale si echipamente de lucru, iar oamenii ăștia păreau că îmi citiseră gândurile căci aveau tot ce îmi doream.

-Și toate astea pentru că mie îmi era frică de halatele albe? Nu ești sănătos!

-Nu te flata! Da, de la tine a pornit totul, dar nu ai idee câți alți oameni trăiescu cu aceeași teamă. Și nu e neapărat de halatul ăla imaculat, apretat și care miroase a medicamente. Nu e ca și cum un stomatolog sau o asistentă pot să întâmpine pacienții cu pete de sânge de parcă tocmai ar fi măcelarit pe cineva. Ideea e că nu a inventat nimeni un anestezic pentru frică așa că trebuia să o neutralizez altfel și crede-mă, cu pisicile și mașinuțele nu dai greș niciodată. Mai ajută puțin și jocurile de afară, muzica. Uneori îi fac să râdă dansând step sau cântând fals. Odată ce ajungi să îți cunoști pacienții, e ușor să le alungi frica. Și asta mi-am dorit încă din seara aia de pe balconul slab luminat. Nu era vorba doar de frica ta, urma să mă lupt cu frica tuturor și știam că dacă vreau să-mi treacă pragul relaxați, ei bine, trebuia să fac ceva diferit.

-Ei bine, dacă doreai dovada supremă a reușitei tale…Ce spui dacă-mi fac o programare?

-E un moment istoric! Trebuie să-l imortalizăm cu un selfie. Oh și apropo, au și șorțuri și tricouri pentru restaurante. Poate vei dori să schimbi uniforma echipei tale, acum că ai fost promovată.

-Nu e o idee rea. Tata ar fi mândru de noi…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018, proba – Proba 16 – Importanța ținutei cadrelor medicale în fața pacienților

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s