căci acasă e acolo unde miroase a mâncare și cina se ia în familie.

Lumină difuză, zeci de ochi ațintiți asupra mea. Înghit în sec și încerc să îmi adun gândurile.

-Vă întrebați de când aștept momentul ăsta? Hmm… Oare de când m-a pedepsit mama pentru prima oară? Îmi amintesc că m-am închis în camera mea și plângând în pernă, mi-am dorit din răsputeri să cresc peste noapte, să fiu independentă, să plec din casa ei și să mă mut în casa mea. Sau în primul an de facultate, când colega de apartament mi-a mâncat și ultima porție de ciorbă rădăuțeană și a trebui să îmi potolesc foamea cu salam și cipsuri în toiul nopții? Sau când am decis să nu mai împachetez ori de câte ori proprietarul decide să vândă garsoniera aia mică de la periferie sau să mărească iar chiria? Nu mai are importanță căci iată-ne, într-un final mult, mult așteptat, în bucătăria mea, din casa mea cu vedere la mare, pentru care voi plăti între 30 și 35 de ani, dar să nu lăsăm detalii nesemnificative să ne preocupe. Vă mulțumesc pentru că v-ați rupt din timpul vostru să fiți alături de mine și abia aștept să deschid cadourile de casă nouă pe care mi le-ați adus. Glumesc! Noroc și sper să ne strângem aici cât e vara de lungă!

Am dat drumul la muzică și mi-am reumplut paharul cu șampanie. Avea să fie o noapte interminabilă, dar am vrut să fac totul ca la carte. Și dacă e să fiu în totalitate sinceră, am făcut-o și ca să mă laud puțin.

Nu știu câte ore mai târziu, rămasă, în sfârșit, singură în bucătăria mea cea nouă, ținându-mi companie doar un morman nesfârșit de vase murdare, am aruncat în cel mai îndepărtat colț pantofii cu toc și mi-am scos agrafele din păr. Iată-mă în casa mea, mobilată după bunul meu plac, cu un balcon cozy și cu mult visata vedere la mare. Ah, și bucătăria asta pe care până nu demult, doar o admiram în pozele altora și o foloseam ca sursă de inspirație pentru când voi avea casa mea. Puteam să spăl mormanul acela de vase. Nu era chiar așa mare chestie… Mai ales că acum puteam să mă dezlănțui, puteam să cânt, să trag de timp la infinit. Nu mă grăbea nimeni. Nu fuma niciun coleg lângă geamul deschis și nu mai trebuia nici să reorganizez frigiderul ca să înghesui caserola cu vinete primită de la mama. Toate astea erau istorie și cât de frumos era! Cam prea frumos să fie adevărat.

Îmi plăcea fiecare colțișor, atât de aerisit, atât de personal. Am șters masa și mi-am oferit un minut înainte să-mi afund mâinile în spuma cu miros revigorant de lămâie. Eu am ales totul, obiect cu obiect și am lăsat bucătăria să fie ultima încăpere de pe listă. Văzând rezultatul final e greu de crezut că nu știam cu ce să încep și unde să termin. Aveam, bineînțeles, aragazul, frigiderul, hota și chiuveta, dar nu puteam să trec la nivelul următor. Îmi făceam liste nesfârșite, dar mă simțeam copleșită, așa că-mi comandam o pizza cu peperoni și multă rucola și mă ascundeam în camera mea. La urma urmei, cine are nevoie de o bucătărie când poți să comanzi mâncare de pe telefon? Probabil mai amânam organizarea bucătăriei și acum dacă nu ajungeam, nici eu nu știu cum, în bucătărie.

Am petrecut ore întregi pe website-ul celor de la Somproduct, printre piesele de mobilier, printre mese și scaune, răsfoind pagini cu veselă, trecând mai apoi la tacâmuri, prosoape, draperii, ajungând până și la șervețele sau ceasuri de perete. Câte combinații, câte lucrușoare frumoase, dar pe cât de greu mi-a fost să mă decid, pe atât de ușor a fost să plasez comanda, căci totul se poate face online sau la telefon. Am ales ca livrarea să mi se facă după ora 16:00 și am plătit cu cardul. Cât despre transport, ei bine, e gratuit la orice comandă de peste 149 de lei. În câteva ore am fost sunată de cea mai amabilă persoană pentru confirmarea comenzii și am închis telefonul cu un zâmbet pe buze. Nu îmi venea să cred că bucătăria mea avea să fie, în sfârșit, complet renovată și funcțională.

Îmi era dor să gătesc, să caut rețete, să dau greș sau să mănânc până la ultima înghițitură, ca mai apoi să trebuiască să slăbesc un nasture de la pantaloni. Mereu am fost o gurmandă și primii cartofi prăjiți i-am ars pe la 14 ani. De atunci am tot exersat și pe timpul facultății eram capabilă să gătesc paste din orice și din nimic.

Masa și scaunele au fost primele adăugate în coșul de cumpărături pentru că tot ce aș fi ales ulterior trebuia să se îmbine perfect cu aceste prime piese ale puzzle-ului. Așadar am ales o masă dreptunghiulară, potrivită pentru o cină romantică, dar și pentru o seară între prieteni, iar scaunele mi-au părut (și am avut dreptate) extrem de confortabile.

masa_din_mdf_si_lemn_ontario_l150-190xl90xh76_cm_
Sursă foto: somproduct.ro

Am mai ales și câteva etajere suspsendate și rafturi din lemn, după care am trecut la treburi mai serioase, adică la oale. Mi-am luat o oală din ceramică, alta cu capac pentru paste, încă una sau două pentru cuptor, o tigaie din ceramică, o tigaie pentru clătite, cratițe și boluri și câte și mai câte. Când am ajuns la ustensile de bucătărie am luat pe rând fiecare categorie, căci cei de la Somproduct s-au gândit la persoanele dezorganizate, așa ca mine, și le-au întins o mână de ajutor, așa că nu mi-a rămas decât să aleg, pe rând, de la cleștele pentru salată la un set magnific de ustensile pentru grătar, de la răzătoare la strecurători, de la tel până la un zdrobitor pentru cartofi. Nu am avut cum să uit nici de cuțite, tacâmuri, tăvi sau râșnițe, cești și căni de diverse forme, lingurițe și zaharnițe, iar când aspectul funcțional al bucătăriei fusese acoperit, am trecut la elemente de decor. Am început cu un minunat ceas de perete și nu doar imaginea, dar și mesajul m-au convins că ăsta și doar ăsta s-ar potrivi de minune, am ales și două tablouri cu temă abstractă, câteva mini-ghivece pentru cactușii mei, singurele plante pe care nu am cum să le omor, și un set de perdele crem au întregit imaginea de ansamblu. Mi-am mai ales și câteva cărți de gătit, căci vorba aia, niciodată nu ai destule și m-am declarat mulțumită.

ceas_de_perete_coffee_gc032_20_x_60_cm_1_
Sursă foto: somproduct.ro

De la prima comandă, am mai plasat câteva căci am realizat pe parcurs că nu am chiar tot și că lipsește ba una, ba alta. A fost grozav când am descoperit că ai mei complici de la Somproduct au chiar și o aplicație pentru telefon, iar de atunci am comandat și mai ușor și mai des. Atenție, dă dependență!

Când ultima picătură de apă a fost ștearsă de pe ultima farfurie și abia după ce ultimul pahar și-a reluat locul în spatele ușiței transparente, am stins lumina și i-am urat noapte bună noii mele bucătării curate.

De sub plapumă, am rememorat rapid prima supă gătită aici, primul miros de cafea, primul piept de pui și tortul ăla cu kiwi care nu s-a mai ars. Când ai tot confortul și cele mai bune ustensile, nu prea ai cum să dai greș, iar când micile eșecuri rămân în urmă și papilele gustative sunt mai răsfățate ca niciodată, abia atunci, poți să spui că ai ajuns acasă, căci acasă e acolo unde miroase a mâncare și cina se ia în familie.

wmf-cutlery-set-stratic-cromargan
Sursă foto: somproduct.ro

Plănuiam ca a doua zi să gătesc o supă de broccoli cu smântănă, iar ca fel principal, că tot îmi era poftă, mă gândisem la un macrou cu muștar. La desert aș fi putut să încerc o budincă spaniolă sau cine știe ce alt deliciu avea să mă facă să mă răzgândesc. Deja îmi imaginam fiecare aromă, ce mirodenii aveam să folosesc și ce gust aș fi reușit să creez de data asta, pentru ce verdețuri și ce sos aș opta pentru a ajuta la aspectul apetisant numai bun de pozat, pardon, de înfulecat. Vizualizam bolurile de pe masă, tacâmurile perfect aliniate, până și lămâia proaspăt tăiată și paharele de vin impecabile, atent polișate, așteptând vinul și pe cel care niciodată nu uită să îl cumpere din aeroport, după ce aduce toți pasagerii la sol, în siguranță.

Buf. Poc. Zdrang. Iar și iar.

M-am dat jos din pat buimăcită și mi-am îndesat picioarele în papucii pufoși, cumpărați la reduceri. Am deschis prudentă ușa de la cameră și l-am văzut pe colegul meu de apartament cum brutaliza mașina de spălat.

-Neața, Adi! Nu mai puteau aștepta hainele alea? E șapte dimineața!

Deși voiam să folosesc baia, știam că va trebui să mai aștept. Mi-am târât pașii în bucătărie. Măcar Adi făcuse cafea. Mi-am turnat în cană și m-am așezat la masă cu Luiza și Alexandra, care fumau lângă geamul deschis. Nu era chiar bucătăria din visul meu, dar era acasă. Câteva ore mai târziu, în metrou, mi-am notat câte ceva despre bucătăria pe care mi-o imaginasem până în cele mai mici detalii. Poate aveam să folosesc într-o zi ideile astea. Și am scris și pilot cu inimioară în loc de punctul de pe i într-un colț, mic, mic de tot.

 

 

logo

 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2018, proba 3 – transformă gătitul în pasiune în bucătăria ta de vis!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s